Demicten oja pentru ciuperci, 198511MI11

Download Leonida Neamtu - Colectie 10 volume. Beneficia — beneficiase — de nişte ochi verzi ce ar fi dat de gândit oricui — chiar şi unui negânditor; de un păr negru, greu, căzut pe umeri. Buzele răsfrânte vorbeau despre senzualitate — însă acesta nu e un deziderat obligatoriu. Cine a spus-o? Nu suntem siguri Vârsta ei părea să fie vârsta unei femei tinere ce intenţionează să îmbătrânească foarte târziu. Sau deloc. Sau niciodată Până acum, ceva deosebit?

Nu prea Atâtea femei frumoase, cu, sau fără pelerine, cu păr negru, căzut pe umeri Dar, dar, dar, între acei umeri deosebiţi, undeva între omoplat şi coloană, sărea în ochi — ca o podoabă de frumuseţe? Însă doamna cu pelerină demicten oja pentru ciuperci şi ochi verzi încă nu decedase. Cei ce o găsiseră, la intersecţia străzii Pata cu Ghioceilor, din Cluj, au crezut-o moartă, se gândeau s-o transporte la morgă, se întrebau de fapt unde e morga, până ce un automobilist demicten oja pentru ciuperci a oprit, opinând că tânăra femeie trebuie dusă mai întâi la Salvare.

Nicolae Breban Ingerul de Gips PDF

Aici, un tânăr stagiar, dr. Şi-n acelaşi timp, profesional, cerceta mâinile şi hainele celor trei, căutând urme de sânge. Nu existau, — dar asta nu înseamnă cine ştie ce. Mult prea decentul dr. Stănescu, stagiarul, se supuse cu o anumită rezervă cererii omului legii, indecentă după opinia sa.

Trase, delicat, pătura şi cearşaful. Era ora 23, Rănita fusese adusă la Salvare în urmă cu 28 de minute. Maximilian Cornea văzu o femeie de circa un metru şaptezeci, relativ înaltă atenţie!

Pe mâna dreaptă, această doamnă cu pelerină neagră acum era fără pelerină purta două inele de aur, cu pietre, un diamant şi un saphir. Pe stânga, nimic. Liberă, nemări?

Poezie cu parfum de isihie

O femeie atât de frumoasă? Maximilian Cornea îşi aranjă ţinuta şi îşi compuse figura de mare detectiv — cum şi era! Indivizii dispărură, dr. Stănescu rămase uimit, el îi bănuia. Eu când vreau, găsesc orice.

Lidia Vianu De parcă străzile oraşului s-ar fi mutat în cer, lumea freamătă într-o mulţime de culori sclipitoare, păpuşile râd şi tinerii îmbătrânesc fericiţi în vitrine Au fost nopţi şi ani, au fost cărţi arse pe rug şi drumuri în deşert, ţărmuri de mare şi amintiri pe care n-am avut timp să le trăim. Copiii ne-au murit în războaie care nu erau ale lor, au fost cetăţi cu ziduri de fum şi promisiuni, mereu promisiuni glorioase şi poveşti despre vârsta de aur… Dar noi, vă întreb, noi când am trăit? O galaxie gigantică, sau tot universul nu demicten oja pentru ciuperci îndura atâta durere câtă poate îndura un suflet, un biet suflet de om răstignit între stele. Uitaţi-vă la picăturile de rouă, la păsările trădate de aripi, priviţi bine în jur: sunt bâlciuri, catedrale, oraşe-n în ruină şi vânturi nestatornice… De aceea vă mai întreb, cu gura amară de cuvinte, când rătăcim îndurând frigul şi iubirea: Noi când am trăit?

Iar când găsesc, înseamnă că cum să tratezi ciuperca unghiilor cu amoniac Dar poşeta unde este? Alături de frumoasa doamnă n-a fost găsită nici o poşetă?

Cei trei n-au amintit nimic de poşetă. Probabil au subtilizat-o. Inelele nu iau fost luate, deşi sunt de preţ, iar poşeta a dispărut. Intenţie de jaf, fără jaf, sau jaf fără intenţie? Ce părere ai, doctore?

Şi nu mă mai chestionaţi ca şi cum aş fi eu inculpatul! Am şi eu clipele mele de infatuare — cine nu le are? Poliţistul contemplă iarăşi, îndelung, figura femeii. Ciudat, vorbi ca pentru sine, parcă-mi amintesc de ea. Oare unde am văzut-o? A fost amestecată în nişte scandaluri? Maximilian Cornea nu binevoi să se supere.

Ridică din umeri. A fost înjunghiată de sus în jos? Uite ce e, doc! Pe mine nervii dumitale mă lasă rece, însă are să vină de îndată medicul legist, pe nume Botta. E un om bătrân care se dezmeticeşte greu, dar când se dezmeticeşte Cu el să nu-ţi dai aere! Mai multă operativitate! De ce nu criminalul? Aşa reiese din cercetarea sumară. Fotografia victimei, ca să aflăm cine e. O femeie atât de deosebită! Avem un milion de mijloace pentru a o identifica!

De ce să ne mai facem publicitate la ziar? În aparenţă cu totul dezinteresat de caz. Un demicten oja pentru ciuperci de simplă rutină Un foarte tânăr detectiv, pe nume Adrian Mocanu, venise din Capitală însoţindu-l pe şeful Brigăzii a 3-a Criminale care-l considera om de viitor şi-l adusese anume ca să mai înveţe, pentru că un pic de practică în provincie e un galop de sănătate.

Aşa considera marele criminalist Maximilian Cornea.

Leonida Neamtu - Colectie (10 volume) .pdf

Acest Adrian Mocanu mai rămase puţin cu indignatul medic. Păreau cam de aceeaşi vârstă, numai că tânărul poliţist rămânea pururi calm, câtă vreme dr. Stănescu se agita demicten oja pentru ciuperci. Aşa e firea sa Agresorul, deocamdată necunoscut, a folosit o armă albă, presupunem că un pumnal curbat, provocându-i frumoasei artiste divorţată acum doi ani de dl. Inocenţiu Badea, de prof. Victima se află sub îngrijiri atente. Ancheta a fost preluată de cunoscutul detectiv Maximilian Cornea, din Bucureşti, secondat de ajutorul său inspectorul Adrian Mocanu, şi de forţele poliţieneşti locale.

Iscălit: Informator. Ce a făcut până atunci, vom vedea, sau nu vom vedea, în funcţie de necesităţi. La ora şase dimineaţa, comisarul a avut o convorbire telefonică. La ora şapte dimineaţa, tânărul detectiv Adrian Mocanu, folosind unul din procedeele cunoscute oricărui spărgător de clasă medie, intră neauzit în odaia demicten oja pentru ciuperci lux a lui Maximilian Cornea care dormea, sau se prefăcea că doarme.

Nu face zgomot. Când se enervează aruncă în tine cu ce are la-ndemână, în special cu papucii!

• Fă-ți testul pentru ciuperca unghiilor
• Taxa uneT scrisorl, greutate 15 grame este : francatS 5 banT, nefrancatd so ban!

Ce ai în spatele tău, Adrian? Şi mai ghicesc ce ai în buzunar: gazeta de dimineaţă. Iar în gazetă, nătărăii aceia au inserat ştirea cu privire la atentat şi chiar fotografia doamnei cu pelerină neagră. Am ghicit? Am dedus, din mutra ta misterioasă.

De unde au luat fotografia? Cine le-a furnizat informaţia?

Leonida Neamtu - Colectie (10 volume) .pdf - Free Download PDF

Vom afla. Dar tu ce ai făcut toată noaptea, puştiule? Stimabile, i se adresă ajutorului de chelner. Eşti amabil să ne scuteşti de prezenţa dumitale? Şi să nu rămâi la uşă, că faci otită medie; Şi acum, Adrian, află că eu ştiu totul din privirea ta, ai grijă să te controlezi, înţeleg să aflu eu totul, dar de ce să afle oricine? Vanitate de om închipuit!

Adevărul e că figura lui Adrian Mocanu era nepăsătoare şi, cum se zice, impenetrabilă. Minţea comisarul! Era cu mult mai în vârstă! Peste zece ani vei fi ca demicten oja pentru ciuperci şi mine. Blestemata rutină! Dar, fără ea Peste un ceas ne întâlnim la Prefectura de Poliţie.

Nicolae Breban urmeaz coala primar i liceul la Lugoj. La nceputul verii, dup examenul de bacalaureat, merge la Bucureti pentru a se nscrie la Universitate, la Facultatea de Filosofie. Nu este admis, din aceleai raiuni din care fusese eliminat din liceu.

Câtă importanţă acordaţi acestui fleac? Îţi pot spune de pe acum ce vei afla Adrian Mocanu îşi strânse cordonul trenciului, îşi îndesă pe cap pălăria, fiindcă afară picase o vreme stupidă, şi se duse.

198511MI11

Maximilian Cornea luă de pe noptieră schiţa ce o executase noaptea trecută în lumina încrucişată a două lanterne puternice. În timpul serii trecute plouase, lejer. Atentatorul venise cu bicicleta de pe strada Zorilor, se refugiase în gang, aşteptând apariţia victimei.

Dintr-un motiv sau altul, bicicleta rezemată de zid se răsturnase, căzând în furca stângă, zdrelind acolo pământul argilos, furca zdrelindu-se, desigur, şi ea. Şi iată, apare doamna cu pelerină neagră, Aurora Nicolau. Victima cade, atentatorul spală putina, nu înainte de a-şi recupera 9 arma, se întoarce în gang, ridică bicicleta răsturnată şi se face nevăzut pe strada Zorilor, dar în direcţie contrară.

• Tratamentul ciupercii unghiilor forma avansata cu ulei de brad
• Sirbu din Petrosani Abstract Speranțele deșarte ale unui om în vârstă în unirea destinului cu un suflet pereche mult mai tânăr, credulitatea, lăcomia și dorința de înavuțire rapidă și pe orice că ia tinerilor iată doar câteva lucruri care din păcate în forme și straie diferite, cu viteze și amplitudini diferite stau bine cu veșnicia.

În principiu, deocamdată, acestea erau doar presupuneri, dar Maximilian Cornea era un tip nesuferit de încrezut şi prea mândru de flerul său, prea sigur Şi poate de-aia avea să sufere un prim eşec demicten oja pentru ciuperci carierei sale Dintr-un anume punct de vedere, locul faptei nu părea bine ales: nu te pregăteşti să înfigi brişca-n cineva în preajma unui birt, unde oricând poţi fi surprins; pe de altă parte, asasinul dovedea un anumit rafinament — rudimentar, ce e drept — ce poate fi mai firesc decât să fie găsit un cadavru în apropierea unei bodegi cam deochiate?

Această schiţă îi sugera comisarului Cornea mai puţine idei decât o gumă de mestecat. Dar, ce-şi spusese el, în arhivele unui criminalist de seamă trebuie obligatoriu să existe cât mai multe schiţe, desene, portrete-robot, alte asemenea spanacuri ce iau ochii şi te fac mare în ochii celor cărora trebuie să le iei ochii. Iar Maximilian Cornea ţinea cu orice preţ să ia ochii! Comisarul Cornea merse la Poliţie şi intră prin uşa de serviciu în biroul foarte pretenţios al fostului Chestor Mălai.

Aici îl aştepta, fumând dintr-o ţigaretă, Adrian Mocanu. El raportă fără să mai aştepte: — Redactorul şef al gazetei locale pretinde că azi noapte, la ora 0,35, cineva a sunat la uşă Până la ce oră închide ediţia acest redactor şef?

Mă imiţi bine. Mai departe Deci, cineva a sunat la uşă Redactorul a sărit din pat, a deschis Însă cineva vârâse sub uşă plicul cu informaţiile şi cu fotografia. Şeful gazetei a sunat la Salvare, i s-a confirmat noutatea, şi, ca om de acţiune, şi-a pus clopul, pardesiul peste pijama şi a fugit la tipografie ca să îndese ştirea în foaie. Zicea că oricum cititorii au nevoie şi de noutăţi interesante.

Păi, nu are dreptate? Ce impresie ţi-a făcut?

Revista „Sintagme” - Nr. 1 - ianuarie by Adriana Weimer - Issuu

E un fost tipograf. Cunoaşte meseria de la a la zet. Poate iese un rasol pe cinste! Să poftească doctorul Botta! Medicul legist Botta, cărunt, în pragul pensionării, intră păşind în vârful picioarelor, dar nu din cauză că se simţea intimidat de marele criminalist din Capitală. La ora şase am stabilit, după cum ştiţi, primul contact verbal. A spus că nu are duşmani şi că nu-şi poate închipui ce om i-ar dori moartea Ce damă bine-şi poate închipui aşa ceva?

Comisarul încasă zâmbind upercut-ul şi întrebă: — Arma crimei?